Unsubscribe me, please. De ce am dat unfollow la aproape toți oamenii de pe Facebook

by andreeachiuaru

Unsubscribe me, please a fost un pariu pus cu mine, că pot da unfollow la câteva sute de conturi și pagini de Facebook fără să mă simt vinovată. De ce am făcut asta, cum cred că mă va ajuta și de ce asta e 100% despre noi, nu despre cei cărora le-am dat unfollow, în articol.

 

Unsubscribe me, please

Recunosc, sunt dependentă de social media! Însă mă tratez printr-un digital detox pe care sper să-l transform într-un lifestyle.

Când am decis să îmi limitez timpul petrecut online, am fost pusă în fața unei decizii. Puteam fie să-mi șterg conturile, fie să învăț să-mi controlez dependența. Am ales a doua variantă. E drumul mai lung și mai obositor. Însă e drumul pe care simt că trebuie să merg ca să pot continua să fac social media la birou și în viața de zi cu zi, pentru proiecte personale. Nu vreau să simt că îmi încalc regulile auto-impuse de a sta departe atunci când lucrez.

Trei principii care mi-au ghidat decizia de a da unfollow în masă

Mi-am numit provocarea Unsubscribe me, please, pornind de la dezabonarea la newsletterele pe care (nu) le citeam. N-am povestit nimănui despre asta până ce nu m-am apucat să o fac. E drept, m-au ajutat mult la limpezirea gândurilor două articole citite recent: vezi aici & aici.

De fapt, am povestit despre unsubscribe me, please oamenilor din jur după ce dădusem deja unfollow la câteva sute de conturi. Și asta mai mult din frustrarea că Facebook îmi blocase dreptul de a „dezurmări” oameni.

Ca să fiu și mai sinceră, în timp ce scriu acest articol, unsubscribe me, please e încă în lucru. Deși un mit pe care aș vrea să-l menționez e că nu o să ai timp de asta. De fapt, mi-a luat o oră să renunț la vreo 250 de conturi. Și, din nou, m-am oprit doar pentru că m-a blocat Facebook.

Firește, îți va lua puțin doar dacă vei răspunde la întrebările de mai jos cu da sau nu. Dacă vei face din acest proces o ocazie de a vedea ce mai face vecinul din copilărie, probabil îți va lua luni întregi.

De ce e important să împarți în categorii

Am învățat asta de la Marie Kondo. Dacă tu îți ții bluzele în trei dulapuri diferite și faci ordine în fiecare dintre ele, pe rând, nu vei avea niciodată o imagine de ansamblu asupra a cât de multe lucruri ai. În schimb, dacă împarți pe categorii și pui toate bluzele în mijlocul casei, șansele să renunți la mai multe dintre ele cresc destul de mult.

Așa că, în loc să dau scroll în feed și să dau unfollow pe măsură ce descopeream conturi sau persoane, am intrat, pe rând, în toate listele, ca să am o imagine de ansamblu. Eu le-am împărțit în: persoane publice pe care le urmăresc, pagini cărora le-am dat like și Facebook Friends. Categorisirea asta m-a ajutat să aplic cele trei principii.

Aș plăti ca să aflu informații sau ca să susțin pagina X?

Tindem să fim mult mai permisivi cu timpul nostru decât suntem cu banii noștri. Ni se pare deplasat să cumpărăm patruzeci de perechi de jeanși. Însă să petrecem până la 40 de ore pe săptămână pe social media pare perfect normal. Spun asta pentru că eu cam atât de mult timp petreceam pe telefon și pe desktop. Multe dintre ore erau alocate în special rețelelor sociale. Între 4 și 5 ore pe zi în care eram cu telefonul în mână.

Însă pentru câte dintre serviciile și produsele paginilor pe care le urmăresc în social media chiar aș plăti? Foarte puține, vă zic sigur. Câte dintre bloguri aș susține pe Patreon, de exemplu, așa cum susțin The CEO Library? Nu mai mult de 20 și asta în condițiile în care aș aloca un buget doar pentru asta. Momentan ei sunt singurii pe care-i susțin și asta doar pentru că impactul lor în viața mea a fost și este în continuare uriaș.

Unsubscribe me, please nu a fost nicio secundă despre a da unlike. I still like those pages. Problema e că nu vreau să văd noutăți de la ele în fiecare moment din zi și din noapte. Dacă o să mă intereseze ceva, voi căuta.

Firește, am dat și destule unlike-uri, dar asta pentru că nu am făcut niciodată sistematic asta și adunaserăm foarte multe pagini despre care știam prea puține lucruri.

Vreau să aflu ce mai face acest om în orice moment al zilei?

Cu Facebook Friends, situația e și mai delicată. Pentru că tindem să asociem statutul de prieteni cu emoțiile.

Am peste 1000 de prieteni pe Facebook din varii motive. Unii dintre ei sunt foști colegi de liceu. Dacă i-aș vedea pe stradă, probabil ne-am opri să ne întrebăm ce mai facem, dar atât. Nu am nevoie să știu cum decurge întregul lor an, unde își fac vacanțele, ce job-uri au, unde locuiesc, cum arată copiii lor. Tot în categoria asta, de fapt, cuprind și: oameni din orașul meu natal, foști colegi de la cursuri, foști colegi de facultate.

Întrebarea pe care mi-am aplicat-o aici a fost: vreau tot timpul să aflu ce face acest om? Mă bucură să văd un selfie cu el sau un articol distribuit fie că e dimineață, după-amiază sau noaptea târziu? Nu, pentru 95% dintre oameni.

Însă nu am dat unfriend nimănui…

Mi se pare că Facebook funcționează puțin și ca o bază de date. Îmi place să știu că am o fostă colegă care lucrează în X loc și aș putea oricând să o întreb ceva despre asta. Sau că am cunoscut la un moment dat pe cineva cu un business cool la serviciile căruia aș putea apela la un moment dat.

Unsubscribe me, please a fost despre a-mi da voie să refuz să știu totul despre acești oameni cu care vorbesc prea puțin. Așa că, deși i-am păstrat pe toți la prieteni, doar despre 5% pot spune cu mâna pe inimă că mă bucur să-i văd pe Facebook oricând intru online. Și aceia sunt prietenii apropiați și familia.

De fapt, dacă mă ai la prieteni, șansele să-ți fi dat unfollow sau să-ți dau în zilele următoare sunt foarte mari. Dar asta nu înseamnă că nu consider în continuare că ești un om fain și că nu voi vorbi cu tine dacă ne vom întâlni vreodată.

Dacă nu aș urmări această persoană, aș intra pe Google să caut vești despre ea?

Aveam 143 de conturi de persoane publice (și nu numai) cărora le dăduserăm follow. Guess what! Unsubscribe me, please m-a ajutat să le dau unfollow tuturor.

Tot ce am făcut a fost să-mi răspund la întrebarea: dacă nu aș avea acest om la followed people, aș intra să caut vești despre el pe Google? Nu. Niciunul dintre ei nu a fost o pierdere. În mare parte, erau oameni din industria de PR, oameni cu business-uri faine sau oameni cu proiecte care-mi plac. Dar am preferat să mă limitez la a păstra la follow doar business-ul, nu și omul din spatele lui.

 

Tu ai avea curaj să dai unfollow la 90% din lista ta de Facebook?

 

Foto: Unsplah

Arată-le și prietenilor:
2 comments
2

2 comments

Emil Calinescu 21 iunie 2019 - 12:44

Tot ce faci tu se va intoarce impotriva ta. Algoritmii facebook, aia care functioneaza matematic, vor vedea ca ai o lista de o mie de prieteni, dar ca interactionezi cu 30. 30 din 1000 inseamna 3%. Drept urmare, postarile tale vor aparea la foarte putini.

Vei avea pe X in lista de prieteni, nu interactionati, dar matematic vorbind, si tu si el veti fi un balast pt celalalt. Chiar daca suna urat, cam asa sta treaba.

Daca peste 1 an te vei decide sa faci curatenie prin lista, sa dai unfriend, vei vedea ca numarul interactiunilor la postarile tale va creste.

Pe langa altele, tu esti si creatoare de continut. Poate vrei ca al tau continut, momentan doar de pe blog, dar te-ai ocupat si de o librarie si cine stie de ce anume te vei ocupa pe viitor, sa ajunga la cat mai multi. Despre bloggeri se spune ca cea mai mare avere a lor este comunitatea. La care tu se pare ca renunti foarte usor. Prea usor.

Reply
andreeachiuaru 21 iunie 2019 - 22:25

Există o diferență importantă între listă și comunitate. Pentru mine, oamenii care mă urmăresc pe instagram, alcătuiesc o comunitate. Pe Facebook (vorbesc strict de profil) am o listă alcătuită din tot felul de persoane cunoscute în diferite contexte, dar care nu sunt neapărat interesate de activitatea mea. Eu nu vreau să mai folosesc profilul ca să-mi comunic brandul personal. De fapt, niciodată nu am făcut asta. Am o pagină de Facebook pe care oamenii o pot urmări dacă îi interesează strict activitatea mea. Oricum acel mic procent care mă urmărește pentru ce fac și face parte și din prietenii de pe Facebook mă mai urmărește pe cel puțin un canal. Așa că nu renunț la nimic, doar îmi dau voie să-mi canalizez energia în alte locuri. Îți recomand să o faci și tu. Social media ne dă uneori iluzia că suntem mai importanți decât suntem de fapt, iar asta devine periculos de la un punct încolo.

Reply

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

despre cărți, viața în București și alte idei

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. Poți stabili ce cookie-uri dorești să fie active pentru tine folosind butoanele alăturate. Acceptă Află mai multe