Există filme care, deși au fost recunoscute prin premii importante, nu au scăpat de reacții contradictorii din partea publicului sau criticilor. Unele au ridicat întrebări etice, altele au fost acuzate de stereotipuri sau tratări superficiale ale unor subiecte sensibile. Chiar și cele mai apreciate pelicule pot fi controversate, demonstrând că succesul nu garantează consensul.
„Crash” (2004) – Oscarul contestat
Filmul regizat de Paul Haggis a câștigat premiul Oscar pentru „Cel mai bun film” în 2006, devansând favorita „Brokeback Mountain”. „Crash” a fost apreciat pentru modul în care intersectează mai multe povești dintr-un Los Angeles tensionat de prejudecăți rasiale și stereotipuri. Totuși, criticii au acuzat filmul de abordări simpliste și moralizatoare.
Unii au considerat că scenariul oferă rezolvări forțate unor probleme complexe, în timp ce alții au susținut că premierea filmului a fost influențată de o reticență conservatoare față de subiectul unei relații homosexuale, prezent în „Brokeback Mountain”. Premiul Oscar a fost văzut, de mulți, ca o alegere sigură și nu neapărat ca o validare artistică.
„Joker” (2019) – geniu artistic sau glorificare a violenței?
Filmul regizat de Todd Phillips, cu Joaquin Phoenix în rol principal, a obținut Leul de Aur la Festivalul de la Veneția și două Oscaruri (inclusiv pentru cel mai bun actor). Povestea unei spirale mentale care duce spre violență a fost privită atât ca o capodoperă cinematografică, cât și ca un motiv de îngrijorare.
O parte a publicului și a presei s-a temut că filmul ar putea inspira comportamente antisociale, în special în rândul tinerilor care se identifică cu personajele marginalizate. Criticii au dezbătut dacă filmul denunță violența sau, dimpotrivă, o validează prin ambalaj artistic. În unele țări, au fost sporite măsurile de securitate în cinematografe la lansarea peliculei.
„The Birth of a Nation” (1915) – inovație tehnică, ideologie toxică
Regizat de D.W. Griffith, acest film este considerat un pionier al tehnicilor cinematografice moderne: montajul paralel, utilizarea prim-planurilor și narațiunea complexă. Cu toate acestea, este una dintre cele mai problematice producții din istoria filmului.
Pelicula glorifică Ku Klux Klan-ul și portretizează afro-americanii într-un mod profund rasist. Chiar dacă a fost lăudat de critici ai vremii pentru inovațiile formale, mesajul său ideologic a provocat proteste masive și a avut un impact negativ semnificativ. Astăzi, este adesea menționat ca exemplu despre cum forma nu poate justifica conținutul periculos.
„Green Book” (2018) – între Oscar și acuze de superficialitate
Distins cu premiul Oscar pentru „Cel mai bun film”, „Green Book” spune povestea unei prietenii între un pianist de culoare și șoferul său alb, într-un turneu prin sudul rasist al Americii anilor ’60. A fost apreciat pentru umanismul său și interpretările actoricești, dar criticat pentru tratamentul simplist al rasismului.
Unii au considerat că filmul este o versiune „confortabilă” a realității, menită mai mult să mulțumească un public alb decât să ofere o perspectivă profundă asupra discriminării. Membrii familiei reale a pianistului Don Shirley au afirmat că povestea este inexactă și că a fost spusă dintr-un punct de vedere denaturat.
„The Danish Girl” (2015) – premiu și polemici în același timp
Eddie Redmayne a primit o nominalizare la Oscar pentru interpretarea unei femei trans, Lili Elbe. Filmul a fost aclamat pentru estetica vizuală și sensibilitatea narativă, dar a atras critici din comunitatea LGBTQ+ pentru alegerea unui actor cisgender într-un rol trans.
A fost ridicată întrebarea dacă reprezentarea minorităților trebuie să includă și implicarea activă a persoanelor care aparțin acelor grupuri. De asemenea, anumite aspecte din viața reală a lui Elbe au fost modificate pentru a servi structurii dramatice, ceea ce a stârnit dezbateri despre acuratețea istorică.
„Slumdog Millionaire” (2008) – între aplauze și acuze de exploatare
Filmul regizat de Danny Boyle a câștigat opt premii Oscar, inclusiv pentru „Cel mai bun film”. Povestea unui tânăr indian sărac care ajunge să participe la un concurs TV a captivat publicul internațional prin energie și emoție.
Cu toate acestea, au apărut și reacții negative, în special în India. Unii critici au spus că filmul oferă o viziune occidentală asupra sărăciei, accentuând mizeria urbană pentru a genera dramă. De asemenea, familiile copiilor actori din mahalalele din Mumbai au acuzat producătorii că nu i-au recompensat corect.
„A Clockwork Orange” (1971) – premiat, dar interzis
Regizat de Stanley Kubrick, acest film a fost nominalizat la Oscar și a primit numeroase distincții. A fost salutat pentru inovația sa stilistică și reflecția profundă asupra libertății umane. Cu toate acestea, violența grafică și scenele de agresiune sexuală au declanșat un val de critici.
În Regatul Unit, filmul a fost retras chiar de către regizor, în urma unor incidente violente care ar fi fost inspirate de film. Dezbaterea a fost intensă: poate arta influența negativ comportamentele sau este doar un catalizator al unor tendințe deja existente?
„The Passion of the Christ” (2004) – succes comercial, dar acuzat de antisemitism
Regizat de Mel Gibson, filmul a avut un succes uriaș la box office și a primit nominalizări la Oscar. Reconstituirea ultimelor ore din viața lui Iisus a impresionat mulți spectatori prin intensitate și realism.
Totuși, filmul a fost acuzat că prezintă într-o lumină negativă personajele evreiești, ceea ce a dus la acuzații de antisemitism. Au fost exprimate și îngrijorări cu privire la nivelul de violență extremă, considerat de unii mai degrabă un spectacol șocant decât o meditație spirituală.
„La La Land” (2016) – controversa premiului greșit și diviziunea critică
Câștigător al mai multor Oscaruri și al Globului de Aur, „La La Land” a fost o celebrare a visurilor și romantismului hollywoodian. Dar succesul său a fost umbrit de momentul celebru în care i s-a atribuit din greșeală Oscarul pentru „Cel mai bun film”, care aparținea de fapt peliculei „Moonlight”.
Dincolo de această eroare, au existat voci care au spus că filmul e supraevaluat, având o poveste previzibilă și prestații muzicale modeste în raport cu alte musicaluri clasice. A fost un exemplu clar de film adorat de un segment al publicului, dar considerat convențional sau plat de altul.
